Alcoolismul parental: dincolo de aparențe

Aproape oricine cunoaște câteva efecte pe care le are alcoolul asupra sănătății celui care îl consumă.

Unele efecte pot fi pozitive: un pahar de vin înainte de somn poate îmbunătăți calitatea somnului.

. . . în timp ce altele sunt, în mod clar, negative:

• memoria este afectată negativ;

• gândirea lucidă scade;

• luarea de decizii este îngreunată;

• scade controlul inhibitor - adică persoana poate să comită diferite acte impulsive după consumul de alcool.

Diferența apare în cantitatea consumată, nivelul de control personal asupra alcoolului și predispoziției spre dependențe.

Avem o categorie de persoane care se incadrează la categoria alcoolism sau dependenți de alcool.

Indicatorii care ne arată că o persoană chiar este dependentă de alcool sunt:

• consumul exagerat, cu mult peste ce și-a propus inițial (vrea să bea o sticlă și ajunge să bea trei);

• consumul chiar și în situații care interzic consumul : înainte de a urca la volan; dacă persoana suferă de o boală și ia tratament care necesită să nu consume alcool și totuși o face;

• consumul frecvent împreună cu lipsa controlului asupra cantității ingerate.

Probabil și tu poți identifica, acum, câteva persoane pe care le cunoști și care se încadreză în categoria: dependenți de alcool.

Poate fi tatăl, mama, un alt îngrijitor sau o rudă, o cunoștință, părintele unui prieten sau coleg.

În România, precum și în alte țări unde alcoolul este normalizat (adică este privit ca o practică socială), este întâlnit des fenomenul de consum de alcool ÎN MOD NECONTROLAT. . . ducând pănâ la dependență.

Acolo unde există vorba în familie: ”Hai să bem un păhărel...”, probabil există și o anumită formă de alcoolism. Dar acest lucru nu este un capăt de lume, după cum vom vedea în cele ce urmează.

Așa cum putem identifica alcoolici, putem să identificăm și familiile acestora.

În acest articol, dorim să prezentăm situația copiilor de alcoolici:

• cum se adaptează aceștia la alcoolismul părinților (CE FAC PENTRU A REZISTA ÎN CLIMATUL DE ACASĂ);

• cum se dezvoltă;

• cum sunt afectați și care este traseul de dezvoltare pe care aceștia îl urmează până la vârsta adultă (CE GREUTĂȚI ÎNTÂMPINĂ LA VÂRSTA ADULTĂ).

Puțină știință . . .

Studiile, în general, indică spre un risc crescut pentru copiii de alcoolici de a dezvolta diverse psihopatologii și spre a avea dificultăți pe plan academic, social și relațional. Deși, în literatură, se observă o inconsistență în metodologia studiilor, metaanalizele indică în mod clar către acest risc, chiar dacă nu indică spre un sindrom de sine stătător al copiilor de alcoolici, așa cum ne-am aștepta. Diferențele interindividuale și factorii familiali sunt extrem de importanți în cum ajung copiii de alcoolici să se dezvolte în timp. Însă, în general, se observă o dezvoltare diferită față de copiii de non-alcoolici sau față de copiii din familii funcționale: copiii de alcoolici prezintă un risc mai mare de a trăi dificultăți pe toate planurile.

Cum se adaptează copiii de alcoolici la comportamentul tatălui alcoolic?

Copiii trec prin diferite stadii (1):

1. În primul stadiu, se simt CAPTIVI în propria casă.

Nu pot pleca fiindcă depind de resursele financiare ale părinților, dar nici nu se simt în siguranță în propria casă. În această fază, copiii pot recurge la diferite metode de a se adapta:

• își fac strategii de evitare a părintelui alcoolic;

• încearcă să îi facă pe plac părintelui alcoolic pentru a evita ca acesta să se înfurie;

• ascund de ceilalți modul în care se simt cu adevărat;

În această etapă, copiii se simt, în general: neputincioși și paralizați de frică.

2. În al doilea stadiu, copiii se TREZESC.

Își dau seama că NU E NORMAL ceea ce se întâmplă acasă. Chiar dacă își dau seama de acest lucru, de cele mai multe ori, tot rămân blocați acolo. Așa că resimt și mai multă neputință.

3. În al treilea stadiu, copiii se CHINUIE să își schimbe tatăl.

Cei mai mulți încearcă să își oprească tatăl din a mai bea. Aceste încercări pot fi:

• să arunce băutura tatălui;

• să țipe la tată pentru a-l opri din a mai bea în viitor;

• să încerce să vorbească cu tatăl;

• să fie ei ”părinții” care educă ”copilul” (tatăl dependent de alcool).

În această etapă, copiii resimt multă frustrare și dezamăgire, deoarece oricât ar încerca, de cele mai multe ori, tatăl nu se oprește din consumul de alcool. În această etapă, stima de sine a copiilor este profund afectată. Ei învață că

oricât s-ar strădui, vor eșua.

Mai multe detalii despre adaptarea copiilor la situația tatălui alcoolic puteți citi și în postarea noastră de pe pagina de facebook: Facebook

Până acum, am parcurs câteva etape prin care trec copiii de alcoolici care încearcă să facă față la o atmosferă familială DISFUNCȚIONALĂ.

Bineînțeles, modul în care ei fac față și se dezvoltă ulterior este influențat și de alți factori. Acum vom vorbi, puțin, despre câțiva factori de protecție care pot aplana efectele negative ale alcoolismului parental asupra copiilor.

Ce este un factor de protecție? Este ceva care, dacă este PREZENT, poate minimiza efectul negativ al altui lucru.

Copiii de alcoolici întâmpină dificultăți (2):

1. În a avea încredere în ei pe plan social și academic.

Fiindcă încercările continue de schimbare a comportamentului părintelui alcoolic, urmate de eșec, sunt interpretate de copil:

• ”Nu am cum să reușesc.”

• ”Îmi lipsește ceva ca să reușesc.”

• ”Nu sunt ca ceilalți.”

• ”Nu merit să reușesc.”

UN FACTOR DE PROTECȚIE este să îi ajutăm să dezvolte încredere în ei, mai ales dacă le suntem: PROFESORI, PRIETENI, COLEGI sau RUDE!

Copiii de alcoolici care au parte de sprijin, relații pozitive, grijă, dragoste și ascultare din partea altor persoane, pot fi imunizați în privința relației precare cu părintele alcoolic

2. În a se concentra pe sarcinile școlare!

Profesorii care ajută copiii de alcoolici să se simtă CAPABILI, COMPETENȚI și DESCURCĂREȚI pe plan școlar, pot fi un ajutor extraordinar pentru aceștia. Este nevoie ca profesorul să cunoască situația de acasă a copilului și să îi vină în sprijin pentru a se simți capabil în privința sarcinilor școlare. În timp, acest lucru îi poate ajuta să se desprindă de mediul familial și să se dezvolte armonios autonom.

3. În a dezvolta relații securizante cu ceilalți la vârsta adultă.

Acest aspect este foarte important.

Relațiile securizante cu ceilalți ne ajută să ne simțim în siguranță, apreciați, văzuți, iubiți și înțeleși.

Deobicei, relația cu părintele alcoolic este precară: lipsită de grijă, afecțiune, ascultare, înțelegere și prezență față de copil.

Dacă ești mamă (sau invers), iar tatăl copilului (sau mama) este alcoolic, poți ajuta copilul să dezvolte un atașament securizant prin:

• a-l asculta atunci când îți spune că se simte trist fiindcă tata/mama bea;

• a-i spune că este normal să se simtă frustrat/furios/supărat din cauza comportamentului tatălui/mamei;

• a-l întreba despre școală într-un mod non-critic;

• a încerca să îl ajuți cu problemele pe care le întâmpină la școală sau în relație cu ceilalți;

• a-i permite să fie copil: să se joace, să iasă cu prietenii, să facă ceea ce are nevoie un copil să facă.

FOARTE IMPORTANT!

Copilul NU trebuie responsabilizat pentru ceea ce nu face părintele alcoolic. Adică dacă tatăl alcoolic nu ajută la treburile legate de casă, copilul nu trebuie împovărat cu ele. Poate să ajute atât cât este firesc ca un copil să ajute, având timp și de joacă.

Copilul NU trebuie să știe fiecare detaliu negativ din relația părinților. Este nevoie ca părintele non-alcoolic să aducă la suprafață situația famiilei într-un mod neutru!

De exemplu, mama îi poate spune: ”Știu că te supără faptul că tata bea. Este adevărat că are o problemă cu alcoolul și acest lucru te face să te simți trist și dezamăgit. Dacă ai nevoie să vorbești depre asta, putem vorbi oricând. Tu nu ești vinovat pentru asta.”

Este important ca mama/tata/părintele non-alcoolic să NU transforme copilul într-un confident pentru frustrările personale. Copilul nu are mintea dezvoltată pentru a înțelege și empatiza cu problema părintelui. De cele mai multe ori, va crede că este VINA SA pentru că părintele se simte frustrat de partener și asta va conduce la multe probleme la vârsta adultă.

Sau, părintele alcoolic îi poate spune copilului, atunci când nu se află sub influența alcoolului: ”Știu că te deranjează că beau. Vreau să știi că nu e vina ta. Trec printr-o perioadă grea.”

Este, de asemenea, foarte important dacă părintele alcoolic reușește să aibă o relație pozitivă cu copilul. Adică, în ciuda consumului de alcool, părintele alcoolic poate să:

• îi explice copilului că nu e vina sa pentru că tata/mama bea;

• să se joace cu copilul;

• să îl îmbrățișeze;

• să facă activități cu el;

• să încerce să îl ajute sau îndrume atunci când are o problemă.

Părintele, chiar dacă este dependent de alcool, poate continua să aibă o relație pozitivă cu copilul.

Toate aceste aspecte sunt extrem de importante.

Copiii de alcoolici prezintă un risc mai mare spre a dezvolta:

• anxietate;

• depresie;

• probleme de externalizare: agresivitate, consum de substanțe, consum de alcool;

• probleme de internalizare: atașament disfuncțional, stimă de sine scăzută.

Factorii de protecție enumerați mai sus pot să scadă acest risc.

Și da, citind acest articol, poate unii își vor spune: ”Dar eu nu am nimic și tata/mama a băut!”

Este posibil să fi avut anumiți factori de protecție care să ne fi protejat de cele mai negative efecte. Diferențele interindividuale, de asemenea, pot face diferența.

SAU, putem să trăim efectele negative chiar acum, în viața noastră, dar nu ne dăm seama. Poate fi sub forma unei relații conflictuale cu partenerul actual, sub forma unor accese de furie sau sub forma unei timidități foarte mari și neputinței reisimțite pe plan social sau profesional. Poate fi că încercăm să le facem tuturor pe plac sau consumăm noi înșine alcool sau suntem dependenți de diferite substanțe.

În fond, ce este important este să nu scăpăm din vedere imaginea de ansamblu.

Chiar dacă nouă ne este bine, statisticile și realitatea arată altfel.

Efectele negative ale alcoolismului parental se observă peste tot și este important să ne educăm în privința aceasta pentru a putea veni în sprijinul acestor copii sau... pentru a ne înțelege pe noi înșine mai bine dacă noi am fost victime colaterale ale consumului de alcool al unuia dintre părinții noștri.

Referințe:

1. Park, S., & Schepp, K.G. (2017). The Patterns of Adaptation While Growing Up Under Parental Alcoholism: A Grounded Theory. Journal of Child and Family Studies, 26, 1875-1887.

2. Park, S., Schepp, K.G. A Systematic Review of Research on Children of Alcoholics: Their Inherent Resilience and Vulnerability. J Child Fam Stud , 24, 1222–1231 (2015).

3. Harter SL. Psychosocial adjustment of adult children of alcoholics: a review of the recent empirical literature. Clinical Psychology Review. 2000

Alte resurse bibliografice:

1. Meg Jay, Supernormal: Povestea Neîmpărtășită a Adversității și Rezilienței, Editura Trei, 2019.