Ruminația depresivă

Fiecare dintre noi se confruntă la un moment dat cu situații neplăcute: fie cineva ne spune ceva rău, fie ne certăm cu cineva sau trecem printr-o situație în care ne facem de râs. Acestea reprezintă, cu siguranță, situații prin care am prefera să nu trecem însă, dacă se întâmplă, este important ce facem după ele. Să presupunem că ai făcut o greșeală față de cineva și te simți vinovat. Uneori se întâmplă ca apoi să ne gândim intens la greșeala pe care am făcut-o și să nu ne putem opri din asta. ”Cum am putut face acest lucru?”, ”De ce mi se întâmplă doar mie?” sunt gânduri care pot să tot apară.

În psihologie, acest fenomen îl numim ruminație, adică gândirea repetitivă, prelungită și recurentă, în mod negativ, despre emoțiile pe care le avem, despre grijile personale, despre propria persoană și despre experiențe supărătoare, ca cele de mai sus.

Ruminația excesivă îngreunează viața de zi cu zi pentru că putem ajunge să petrecem mult timp făcând asta și pentru că poate prelungi și intensifica o emoție (cum e în exemplul de mai sus, putem ajunge să ne simțim și mai vinovați fiindcă ne tot gândim la asta).

Un alt exemplu poate fi următorul:

te simți trist ➞ continui să te gândești în mod negativ la motivul pentru care te simți trist sau la propria persoană ➞ prelungești emoția de tristețe ➞ pot apărea anumite patologii precum depresia.

Astfel, ruminând, putem ajunge chiar să dezvoltăm o problemă psihologică, precum depresia.

Ce înseamnă că ne gândim în mod negativ la anumite experiențe, emoții pe care le avem sau la propria persoană? Aici putem face o diferențiere între ruminația ”bună” și ruminația ”rea”.

Totodată, e important să deosebim între situațiile în care ruminația ar putea să ne adâncească dispoziția proastă față de atunci când ar putea să ne fie de ajutor. Un aspect relevant aici îl reprezintă stilul de gândire care poate fi mai concret sau mai abstract.

• O gândire concretă e mai orientată spre ce s-a întâmplat în situație și posibilele soluții (”Unde am greșit?”, ”Ce pot să fac pentru a rezolva situația aceasta?”, ”Este o situație pe care o pot rezolva de unul singur sau am nevoie și de ajutor?”, ”Este ceva care ține de mine?”).

• O gândire abstractă este vagă, ambiguă și orientată spre motivul pentru care s-a întâmplat evenimentul (”De ce s-a întamplat asta?”, ”De ce mi se întâmplă doar mie astfel de lucruri?”, ”De ce nu pot să trec peste ce s-a întamplat?”, ”De ce încă mă simt așa?” ”De ce nu pot să mă gândesc altfel?”)

Ruminația care are la bază o gândire abstractă este mai degrabă problematică și poate produce psihopatologie.

Dincolo de problemele psihologice, un alt subiect relevant este impactul ruminației asupra sănătății fizice. Gândirea despre momentele trecute intense duce la o activare fiziologică (în corp) similară cu cea din momentul în care acel eveniment a avut loc. Activarea aceasta repetitivă a unei stări fiziologice perturbate, prin actul ruminativ, poate

influența, ulterior, apariția unor condiții de sănătate fizică (ex. boli cardiovasuclare, durere cronică, obezitate).

Despre monitorizare. Monitorizarea reprezintă un instrument, o tehnică pe care o poate învăța oricine și care ajută la conștientizarea și reducerea unor comportamente dezadaptative. Ruminația ”rea” este un comportament dezadaptativ, deoarece ne împiedică din a ne trăi viața așa cum ne dorim. Să monitorizezi un comportament înseamnă să: cunoști bine comportamentul pe care îl țintești, să decizi ce anume vrei și e util să notezi despre acel comportament (cum ar fi frecvența acestuia = de câte ori apare într-un interval de, spre exemplu, o zi) și să notezi sau să înregistrezi, într-un format fizic, datele despre comportamentul vizat.

Spre exemplu, monitorizarea ruminației poate arăta în felul următor:

Comportament: mă gândesc repetitiv la un eveniment, o emoție pe care o am sau la propria persoană.

Monitorizare: frecvență pe toată durata unei zile (notez fiecare apariție a acestui comportament).

Monitorizarea ne ajută foarte mult să vedem cât de des apare un comportament, pentru a reuși să venim, ulterior, cu soluții pentru a combate acel comportament.

Mai mult decât atât, există date care arată că monitorizarea singură poate conduce la reducerea comportamentului vizat. Adică prin simpla notare a aparițiilor comportamentului, acesta se poate reduce de la sine.

Referințe:

Watkins, E.R., & Roberts, H. (2020). Reflecting on rumination: Consequences, causes, mechanisms and treatment of rumination. Behaviour research and therapy.